1. Morfologia semnelor

Clasificarea semnelor LMGRom evidențiază trei tipuri principale de formare a semnelor:

  • Semne manuale: semne care sunt făcute cu mâinile, de exemplu dar.
  • Semne non-manuale: semne care sunt făcute cu alte părţi ale corpului, excluzând mâinile, de exemplu supus.
  • Semne multi-canal: semne care sunt făcute cu mâinile şi cu alte părţi ale corpului, de exemplu

Numeric, semnele manuale reprezintă cel mai frecvent tip din cadrul vocabu­la­rului LMGRom, urmat de semnele multi-canal. Semnele non-manuale inde­pen­dente sunt rare. În schimb, marcatorii non-manuali, care pot fi văzuţi ca unităţi purtătoare de sens sau morfeme, funcţionează ca auxiliari la semnele independente ale LMGRom sau ca marcatori ai funcţiilor sintactice cum ar fi negarea şi interogaţia. Se pare că în LMGRom, ca şi în majoritatea celorlalte limbaje gestuale care au fost până acum stu­diate, există o puternică tendinţă de a exploata cât mai complet caracteristicile non-ma­nua­le, mai degrabă pentru scopuri gramaticale decât pentru cele lexicale. Semnele manuale, după cum sugerează numele, sunt produse de mişcări ale mâinilor şi ale braţelor. Din nou, putem observa o diviziune în trei categorii principale bazate pe natura implicării a uneia sau a ambelor mâini:

  • Semne dez mono: semne implicând o singură mână, de exemplu persoană.
  • Semne tab manuale: semne implicând ambele mâini, dar numai cu una dintre ele funcţionând ca articulator activ, de exemplu Amin.
  • Semne dez duble: semne implicând ambele mâini acţionând într-un mod simetric sau complementar, de exemplu a cânta.

 

 

Pentru a vizualiza cursul în întregime descarcă  aici